luni, 19 aprilie 2010

Primăvară, dulce primăvară

După ce în prima parte a weekend-ului am avut o înmormântare în familie, în a doua parte am simţit şi eu că a venit, cu adevărat, primăvara. Încă de mici şcolari învăţăm anotimpurile: Vara e soare, căldură, mâncăm cireşe şi avem cea mai mare vacanţă. Toamna, natura rugineşte, pregătindu-se pentru venirea iernii. După ce ne dăm vreo trei luni cu săniuţa, numai bine când ne săturăm de frig, vine primăvara. În două cuvinte: natura reînvie.

Se întâmplă în fiecare an şi e super de fiecare dată (exceptând zilele în care se topeşte zăpada şi totul e fleaşcă). Şi iată că după ce am privind ghioceii chinuindu-se să iasă de sub zăpadă, aceasta s-a topit, pământul s-a uscat, şi au ieşit celelalte flori. O minunăţie de culori şi forme care ne plac tuturor. După ce am muncit cam patru zile ca să amenajez cât de cât grădina de flori din faţa casei bunicii mele, uite că am început şi eu să culeg roadele. Vineri, când am ajuns acolo, cum am intrat pe poartă, m-au întâmpinat mirosul zambilelor şi atât de cunoscutul galben al zarnacadelelor.

Probabil v-aţi aşteptat să comentez niţel despre meciul de aseară dintre Rapid şi Steaua. Ei bine, n-o fac. Pur şi simplu m-am săturat să mă oftic uitându-mă la nişte păcălici care aleargă după o bucată de piele, se dau cap în cap, se ceartă, şi apoi sunt cei mai buni prieteni în club, la ora 4 noaptea, printre pahare şi femei care de multe ori nu sunt ale lor.

Deci, să revenim la ceea ce vroiam să vă spun. După ce vineri am mers la priveghi, sâmbătă am stat pănă pe la ora 17 la praznic (doar eram de-al casei, şi trebuia să ajut şi eu pe acolo...). După ce am ajuns acasă, m-am pus pe făcut poze.






Ultima poză e cam "şifonată", deoarece când m-am trezit eu să le pozez, "domnişoarele" de mai sus erau gata de plecare. Cam atât pentru azi. Mâine cred că am să postez o altă poezie dintre cele pe care le-am scris în clasa a cincea (prima o găsiţi aici). Ţineţi aproape, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi. Văleleu, mai bine tac, că mă transform într-un Dan Diaconescu mai mic. Totuşi, n-ar fi rău (Rolls Royce, Bentley, iaht, elicoper...). Hai că mă ia valul! Au revoir!