Deci abia am aşteptat să ajung acasă să vă spun ce am găsit ieri. Aseară, pe la ora 9, m-a apucat curăţenia în cameră. Mare brânză nu am făcut, pentru că mi-am pierdut cheful uşor. Cu toate astea, în teancul de hârtii pe care îl ţineam în lada de sub pat, am dat peste câteva poezii. O da... Poezii de când eram eu elev conştiincios şi făceam şi teme suplimentare... Asta prin clasa a cincea...
M-am gândit să vă prezint şi vouă câteva, doar că trebuie să aştept anumite momente. Spre exemplu, una este dedicată Stelei, pentru cel de-al 23-lea titlu de campioană. "Teza la română" şi "Eterna şi fascinanta Românie" sunt alte două. Nu prea se potrivesc cu ziua de azi, aşa că am să vă prezint alta. Ştiu că unele versuri sună cam banale, dar ce vreţi? Aveam 12 ani...
Copilăria mea
Parc' acum mi-aduc aminte
Că eram copil cuminte.
Nu făceam pozne deloc,
Stăteam mic în al meu loc,
Mă plimbam cu bicicleta,
Mă jucam cum spunea tata,
Şi la şcoală învăţam,
Bani, maşini vroiam să am.
Atunci tata îmi spunea
Că bănuţi el îmi va da,
Când nevoie voi avea
Să îmi cumpăr eu ceva.
Degeaba timpu-a trecut,
Tolomac eu m-am făcut.
Banii îi visez şi-acum,
La maşini mă uit pe drum,
Căci eu încă nu-s major,
Am rămas un prost minor:
Fără bani în portofel,
Fără minte-n cerebel.
La şcoală nu prea mă duc,
Toţi îmi spun că sunt năuc.
Asta este viaţa mea!
Mie-mi spune inima
Când să mint pe cineva,
Când să spun minciuni aşa
Cum am spus şi-n poezie,
Toţi să moară de mânie.
Mă bucur enorm că am găsit poeziile astea, şi mi-aduc aminte cât de amuzante au fost momentele când le-am prezentat profei de română. Acum vă salut, vă urez un week-end fain (din păcate eu nu prea am să am parte de aşa ceva - mai bine nu spun nimic), şi vă las să ascultaţi o super melodie peste care am dat ieri, pe Youtube (o puteţi downloada din playerul din drapta, folderul D).
