luni, 12 aprilie 2010

Coca Cola Trophy Tour

Salutareeeee!!! Hai că a trecut ceva vreme de când nu ne-am mai văzut. A trecut şi vacanţa asta, şi, cum v-am spus şi în postarea anterioară, am avut o tonă de treabă. De blog aproape că am uitat. Nu că nu aş fi avut ce să vă spun, doar că nu am avut timp... Sorry...

Deci, hai să începem. Am să trec peste începutul vacanţei, pentru că nu am făcut ceva extraordinar. În afară de câţiva nervi, câţiva musafiri şi câteva ore de plimbare cu bicicleta, nimic special. Uite aşa,  am ajuns în a treia zi de Paşte, când m-am decis să-mi mai vizitez odată rudele din Bucureşti. A fost a treia oară, deja, anul acesta, şi sper că încă nu s-au săturat de mine. Apropo... mai merg şi pe 1 mai, când va trebui să fiu prezent la botezul nepoţelului meu. Partea nasoală e că azi am aflat de la diriga că s-ar putea în perioada aceea să organizeze o excursie. Vom trăi şi vom vedea...

Să revenim la vizita în Bucureşti. După ce am scăpat de trenul de care m-am săturat până peste cap, am luat un taxi şi am mers direct acasă la varmea. Of, când îi văd pe alţii că sunt atât de entuziasmaţi că merg cu trenul, mi-aduc aminte că aşa eram şi eu... mai demult... la 10 ani!!!

Cum v-am mai spus, această vizită a fost plănuită de ceva vreme, datorită Coca Cola Trophy Tour. Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, vă spun eu. Ei bine, ideea a fost, cred eu, să-şi facă publicitate. Cu toate astea, evenimentul a fost super. Cei de la Coca Cola au adus în România, la Sala Palatului, trofeul Cupei Mondiale la fotbal. Super organizare! Chiar a fost mişto de tot.

După ce am fost primiţi într-o încăpere cu mese de fussball, console cu jocuri (să nu uităm de plasmele care aveau cam un metru pe diagonală), porţi şi mingi de fotbal, am vizualizat un filmuleţ 3D. A fost prima mea experienţă tridimensională, şi m-a impresionat.

Pe la final, a fost o fază cu nişte fotbalişti din 2022. Super bestial! Reflexele m-au trădat, deoarece am văzut cum mingea venea tot mai aproape de mine. Am tresărit un pic, şi foarte probabil nu am fost singurul. Funny, nu?

Apoi am fost şi am făcut poze cu trofeul, fază la care taimiu: "Nouă sute de kilometri... pentru... pentru o poză???!!!". Bineînţeles că şi lui i-a plăcut, deoarece a avut ce vedea. Am uitat să vă zic de majoretele de la intrare, pe care tatăl meu le numeşte "nepoatele lui".


După ce am făcut poza, am luat-o împreună cu o sticlă de Cola, şi am plecat. A, am uitat să vă spun: oricine, putea bea oricâtă Coca Cola vroia, moca. Tare, nu? Deci, în concluzie, tot evenimentul a fost super tare. Bravo organizatorilor!

Şi uite că era să uit de o chestie anuzantă de mai târziu. Ajunşi acasă la varmea, i-am povestit ce am văzut la Sala Palatului, spunându-i şi de "nepoatele" tatălui meu. De acolo a plecat următoarea fază: Cristi către tata: "Păi nea Georgele, dintre toate nepoatele pe care le ai, eu m-am ales cu cea mai bătrână?", fază la care varmea: "Păi da măi, dar când m-ai luat, aveam şi eu 20 de ani".

Cam atât pe ziua de azi... Mai să vă mai spun câte ceva de prin vacanţă, dar a dat o lene în mine... Plus că i-am dat deja nume acestei postări. Vă salut şi vă urez vizionare plăcută (am găsit pe Youtube filmuleţul care l-am văzut 3D - cel mai bine să vă uitaţi pe fullscreen şi la calitatea maximă, 480p).