Ultima oară...

Vă salut pentru ultima oară . De ce? Cred că aţi observat că nu am mai postat nimic de un car de ani ... Ei bine, nu cred că am un motiv anume  . Nu că nu aş avea destule subiecte (să comentez ceva, să vă arăt nişte poze, să vă spun ce am mai făcut, ce mi s-a mai părut amuzant, interesant, nasol sau plictisitor în viaţa asta). Pur şi simplu, nu mai am chef, na!

 Pe cine încerc eu să păcălesc? Sincer să vă spun , acum câteva săptămâni în urmă, când veneam de la şcoală , îmi făcea plăcere "să pun pe hârtie" ceea ce mi s-a întâmplat în acea zi. Deci, până la urmă, ce s-a întâmplat ? Ei bine, nu ştiu! Sunt o serie de întrebări la care nu pot găsi răspunsul ! De ce folosesc atâtea emoticonuri în postarea asta, ţinând cont de faptul că nu am mai folosit până acum? Nu ştiu ! Acum ar trebui să-mi fie ruşine că nu ştiu ce e cu mine ? Ei uite că nu mi-e!

Câte ore am stat până am găsit tema blogului, câte altele pentru background, câte pentru gadgeturi, habar nu am! Mai contează? Nu pot să spun că regret ceea ce am făcut aici .

Cred că am găsit, totuşi, răspunsul la întrebarea "De ce m-am lăsat?" . Pur şi simplu, nu sunt gata să spun tuturor ceea ce simt, ceea ce mi se întâmplă, ceea ce aş vrea să se întâmple, ceea ce nu-mi confine (în fine, aţi prins ideea). Credeţi că tot ce făceam într-un weekend era să fac trei poze? Credeţi că trăiam numai atunci când eram la şcoală? Sau în autobuz?

Ei bine s-au întâmplat multe care aş fi vrut să vi le spun, dar nu am reuşit. Am avut multe de comentat, dar nu am făcut-o. Acum mă gândesc că am făcut bine că nu am încercat să vă spun tot. Cine ştie ce se mai înţelegea? În plus, ştiţi că unele întrebări nu trebuie să-şi găsească răspunsul. Colegii de clasă ştiu bine cât tărăboi s-a făcut pe seama celor două stele între care am scris titlul blogului .

Da, au fost mulţi care m-au descurajat, dar au fost şi mai mulţi care m-au susţinut! Celor din urmă, le mulţumesc . Celorlalţi le spun că nu m-am lăsat că au vrut ei .

Pe final, ce să vă mai spun ? Nu mai este mult şi vine vacanţa de vară ! Odată cu ea, bineînţeles a veni şi ziua în care voi deveni major . O fi fain, n-o fi, am să văd...

Bye bye 

A fost odată o stea

V-am spus bancul cu şoferul meseriaş (aici). Ei bine, astăzi, profa de română s-a gândit să ne învoiască ultimele două ore pentru a merge la un spectacol, dedicat zilei cărţilor (sau ceva de genul...), organizat la Biblioteca Judeţeană Suceava. Fiindcă am rămas un pic în urma găştii (vroiam să spun "turmă", dar m-am gândit că unii poate nu s-ar fi prins că aş fi zis-o în glumă...), eu şi două colege am zis să luăm un taxi.

Toate bune şi frumoase, am mers în staţie, ne-am urcat în primul taxi liber, i-am zis destinaţia şoferului, fază la care el a rămas mut. Nu ştia unde e biblioteca (nici io nu prea ştiam, dar asta nu contează...). După ce ne-am plimbat cinci minute, am ajuns, în sfârşit, la destinaţie. Deci ăsta cu care am mers azi, e cel mai prost şofer cu care am mers vreodată! Nu mă refer la faptul că nu ştia unde să ne ducă (se poate întâmpla oricui), ci la faptul că nu ştia să conducă. Pe lângă asta, maşina, Dacia Logan, avea un comportament ciudat. În timp ce rula nu prea se simţea, dar când staţiona, vibra într-un fel foarte amuzant.

Primăvară, dulce primăvară

După ce în prima parte a weekend-ului am avut o înmormântare în familie, în a doua parte am simţit şi eu că a venit, cu adevărat, primăvara. Încă de mici şcolari învăţăm anotimpurile: Vara e soare, căldură, mâncăm cireşe şi avem cea mai mare vacanţă. Toamna, natura rugineşte, pregătindu-se pentru venirea iernii. După ce ne dăm vreo trei luni cu săniuţa, numai bine când ne săturăm de frig, vine primăvara. În două cuvinte: natura reînvie.

Se întâmplă în fiecare an şi e super de fiecare dată (exceptând zilele în care se topeşte zăpada şi totul e fleaşcă). Şi iată că după ce am privind ghioceii chinuindu-se să iasă de sub zăpadă, aceasta s-a topit, pământul s-a uscat, şi au ieşit celelalte flori. O minunăţie de culori şi forme care ne plac tuturor. După ce am muncit cam patru zile ca să amenajez cât de cât grădina de flori din faţa casei bunicii mele, uite că am început şi eu să culeg roadele. Vineri, când am ajuns acolo, cum am intrat pe poartă, m-au întâmpinat mirosul zambilelor şi atât de cunoscutul galben al zarnacadelelor.

Copilăria mea

Deci abia am aşteptat să ajung acasă să vă spun ce am găsit ieri. Aseară, pe la ora 9, m-a apucat curăţenia în cameră. Mare brânză nu am făcut, pentru că mi-am pierdut cheful uşor. Cu toate astea, în teancul de hârtii pe care îl ţineam în lada de sub pat, am dat peste câteva poezii. O da... Poezii de când eram eu elev conştiincios şi făceam şi teme suplimentare... Asta prin clasa a cincea...

M-am gândit să vă prezint şi vouă câteva, doar că trebuie să aştept anumite momente. Spre exemplu, una este dedicată Stelei, pentru cel de-al 23-lea titlu de campioană. "Teza la română" şi "Eterna şi fascinanta Românie" sunt alte două. Nu prea se potrivesc cu ziua de azi, aşa că am să vă prezint alta. Ştiu că unele versuri sună cam banale, dar ce vreţi? Aveam 12 ani... 

Şoferi meseriaşi

V-am spus că mai am ceva de povestit de prin vacanţă, aşa că nu vreau să rămân dator. Am să vă arăt câteva poze, dar înainte de asta, mai am ceva de zis. Ştiţi bine că îi urăsc din toată inima pe şoferii de pe autobuzele din Bucureşti. Varmea îmi spune că cei de pe 102 (autobuzul cu care merg la ea) sunt cei mai nasoli... O avea dreptate? N-o avea? Ei bine, eu cred că de la o vreme şoferii din Bucureşti se mută în Suceava.

Astăzi, am plecat de la şcoală, m-am urcat în autobuz, am coborât la a treia staţie şi mi-am prelungit abonamentul cu încă o lună. Apoi m-am urcat în alt autobuz, pentru a ajunge acasă. Decizie proastă şi şofer varză. Sau să-i spun "meseriaş"? Acum câteva zile, mi-a spus cineva un banc cu un şofer meseriaş (nu prea are legătură cu amatorul de astăzi, dar e fain). Cică intră cineva într-un taxi, îi spune destinaţia şoferului, iar acesta porneşte. Primul semafor, taximetristul trece pe roşu. Omul de pe bancheta din spate îi ia la batjocoră că "E roşu domle', eşti nebun?", la care şoferu: "Lasă-mă bre că-s şofer meseriaş". Al doilea semafor, aceeaşi poveste, şoferu "Sunt şofer meseriaş domnule...". Al treilea semafor verde, taxiul se opreşte. Omul întreabă pe şofer de ce a oprit, la care acesta: "Păi dacă trece un meseriaş ca mine prin faţă?". Acuma na, aţi râs, nu aţi râs, asta e, vă arăt pozele mai departe.